Nu stiu cati dintre cititorii nostri au auzit de Anton Pann, au citit Povestea vorbei si stiu despre ce vorbesc eu aici, insa de buna seama ca nu despre poet vreau eu sa discutam, ci despre ipocritii din satul meu natal. De ce-i fac ipocriti pe ai mei consateni? Pentru ca mai acum doua zile imi zice unul: pai cum sa vreau eu unirea cu Romania, daca am auzit eu pe unul care-i vorbea de rau pe moldoveni! Aha, zic eu – dar daca te vorbesc eu acum o sa pleci in Rusia, ca sa nu stai cu mine in aceleasi sat?

Anton Pann, Povestea vorbei si moldovenii din ziua de azi

Asa ca despre asta e vorba, despre ipocrizie si conceptia ca toti trebuie sa ne laude si sa ne mangaie pe crestet, dar noi – moldovenii, ce facem pentru altii? Concret, ce am facut noi pentru fratii de peste Prut, le-am dat credite, bani sau pamanturi? NU, cel putin jumatate dintre ai nostri au un dinte impotriva fratilor de peste Prut. Ba ca la batut invatatorul cu rigla peste mana ca nu invata, ba ca Alexandru Ioan Cuza avea barba si nu stia ruseste, ba ca marele Nicolae Iorga nu stia istorie – ma gnadesc ca de aia au plans marile capitate cand s-a stins, ca nu era moldovean si ca nu graia moldoveneste?

Altii inca au curajul sa-l critice pe Eminescu ca a scris Ce-ti doresc eu tie, dulce Romanie, sau ca de ce nu a scris o poezie despre raul Bic. Nu mai zic de regretatul Grigore Vieru, oare cu el ce mai au? Le salta inima cand se canta o melodie pe versurile lui, dar uita mereu ca el si-a dorit mereu sa fim cu totii romani si punctum. Suntem sau nu suntem atunci demagogi? Eu zic ca DA, dar tu?

Anton-Pann

Anton Pann, Povestea vorbei si moldovenii