CUPRINS

  • CUVÂNT ÎNAINTE – p. 7

I. DRAMATIS PERSONAE – p. 15

  • Marș Hungaricus și regele „Bine” – p. 15
  • Regele trândav și prințul cruciat – p. 24
  • Cavalerii Sfintei Fecioare a Teutonilor la Marea Baltică – p. 32
  • Cuceritorul, Sfântul și tâlharii stepelor – p. 38
  • Umbra lui Dracula. La Târgoviște – p. 48

II. ȘTEFAN CEL MARE, VERUS CHRISTIANAE FIDEI ATHLETA, SAU KARA BOGDAN HAKIMI? – p. 56

  • Harațgiizar – p. 57
  • Ștefan Vodă sin Bogdan Vodă – p. 63
  • „Eu sunt înconjurat de dușmani din toate părțile…” – p. 70
  • Un război de 13 ani? (1473-1486) – p. 79
  • Sânge și foc asupra cetăților Moldovei – p. 91

III. „UN OS ÎNTRE DOI CÂINI” MOLDOVA ÎNTRE POLONIA ȘI IMPERIUL OTOMAN (1485-1497) – p. 102

  • Colomeea – p. 103
  • Cruciada prințului Jan Olbracht – p. 113
  • Tâlharul Muha – p. 120
  • Levoca, congresul fraților Jagielloni – p. 128
  • Spre un nou război – p. 136

IV. „LA ARME!” OSTILE COMBATANTE ÎN RĂZBOIUL MOLDO-POLON DIN 1497 – p. 145

  • Oastea „cruciată” a lui Jan Olbracht – p. 146
  • Ostile pierdute: mazovienii și lituanienii – p. 155
  • Oastea Ordinului Teuton – p. 163
  • Oamenii Măriei Sale: Oastea lui Ștefan Vodă – p. 171
  • Aliații moldoveanului (transilvănenii, muntenii, turcii și tătarii) – p. 190

V. CRUCIADA REGELUI JAN OLBRACHT ÎMPOTRIVA LUI ȘTEFAN CEL MARE (1497) – p. 202

  • Un tăvălug de foc peste Moldova – p. 203
  • Asediul Sucevei – p. 214
  • Codrii Cosminului și Lențești – p. 226
  • „Când Olbracht a domnit, șleahta a pierit!” – p. 242
  • Triumful celor învinși – p. 250

EPILOG – p. 255

  • Balanța puterii se înclină din nou – p. 256
  • Ștefan cel Mare și turcii în sudul Poloniei (1498-1499) – p. 265
  • Tratatul de la Cracovia-Hârlău sau pacea aducătoare de război – p. 272

Facsimile – p. 281
Excurs bibliografic – p. 309
Bibliografie selectivă – p. 329
Glosar – p. 330

Cartea oferă o analiză detaliată și bine documentată a contextului politic și militar din timpul domniei lui Ștefan cel Mare, una dintre cele mai importante figuri ale istoriei medievale românești. Cu o structură clară și bogată în informații, lucrarea aduce în prim-plan nu doar personalitatea domnitorului, ci și relațiile complexe pe care Moldova le avea cu puterile vecine.

I. O abordare captivantă a personalităților epocii

Unul dintre punctele forte ale cărții este reprezentat de secțiunea „Dramatis Personae”, în care sunt descrise personajele cheie ale epocii, de la regele Ungariei, cavalerii teutoni și domnii locali, până la domnitorii români. Această secțiune oferă o imagine clară a contextului european în care Ștefan cel Mare a acționat. Autorul subliniază caracterul dinamic al relațiilor dintre aceste figuri și explică de ce unii lideri au reușit să își consolideze puterea, în timp ce alții au fost înghițiți de jocurile geopolitice.

II. Între creștinism și vasalitatea otomană

Capitolul „Ștefan cel Mare, Verus Christianae Fidei Athleta” reflectă în mod deosebit dilemele politice și religioase ale Moldovei medievale. Autorul pune în balanță titlurile onorifice creștine primite de Ștefan și realitățile militare și diplomatice, care l-au obligat să jongleze între puterile occidentale și presiunea otomană. Acest capitol demonstrează cum Ștefan cel Mare a devenit un simbol al rezistenței creștine în fața Imperiului Otoman, dar și un lider pragmatic care a încheiat tratate de pace când era necesar.

III. Războiul de 13 ani: O luptă constantă pentru autonomie

O altă secțiune esențială a cărții se referă la „Un război de 13 ani”, care descrie conflictele dintre Moldova și Imperiul Otoman în perioada 1473-1486. Autorul descrie în detaliu campaniile militare, asediile cetăților și eforturile lui Ștefan de a-și păstra autonomia. Această parte a cărții evidențiază atât geniul militar al lui Ștefan cel Mare, cât și resursele limitate cu care a trebuit să lupte împotriva unei forțe superioare.

IV. Alianțe fluctuante și războaie pe toate fronturile

În capitolul „Moldova între Polonia și Imperiul Otoman”, autorul explorează poziția Moldovei „între doi câini”, aluzie la faptul că principatul era prins între două mari puteri. Sunt discutate atât alianțele fluctuante cu Polonia și Ungaria, cât și conflictele cu otomanii și tătarii. Analiza include și cruciadele inițiate de Polonia împotriva otomanilor și poziția delicată a lui Ștefan cel Mare între aceste interese contradictorii.

V. Înfruntarea de la Codrii Cosminului și bătăliile cruciale

Un alt capitol captivant este cel despre Cruciada regelui Jan Olbracht și faimoasa bătălie de la Codrii Cosminului. Această secțiune descrie momentele cheie ale campaniei poloneze împotriva Moldovei și rolul decisiv pe care l-a jucat geografia locală, care a favorizat apărarea lui Ștefan. Înfrângerea polonezilor în această bătălie a marcat un punct culminant în cariera militară a domnitorului moldovean și i-a întărit reputația de lider invincibil.

VI. Stilul și abordarea

Cartea este scrisă într-un stil rigoros și academic, dar autorul reușește să facă povestea accesibilă și captivantă. Fiecare capitol este bine structurat, iar referințele la surse primare și secundare sunt abundente. Pe lângă datele istorice, autorul introduce reflecții personale asupra contextului geopolitic și a implicațiilor acțiunilor lui Ștefan cel Mare. De asemenea, sunt incluse facsimile, un glosar și o bibliografie selectivă care oferă cititorului instrumente utile pentru a aprofunda subiectul.

Cartea se remarcă prin profunditatea cercetării și prin felul în care oferă o imagine clară asupra contextului politic, militar și religios în care a acționat Ștefan cel Mare. Este o lucrare esențială pentru toți cei interesați de istoria medievală a României și de strategiile diplomatice și militare ale unui domnitor care a reușit să își păstreze autonomia într-o perioadă marcată de presiuni externe intense.

Recomand această carte celor care doresc să înțeleagă mai bine rolul Moldovei în istoria europeană și modul în care Ștefan cel Mare a reușit să transforme un principat relativ mic într-un jucător important în politica regiunii.

Tota recenzia poate fi descărcată de aici.


tags: