Capitolul al treilea al cărții, intitulat „Un os între doi câini: Moldova între Polonia și Imperiul Otoman (1485-1497)”, oferă o analiză profundă asupra poziției strategice delicate în care se afla Moldova, prinsă între marile puteri ale vremii – Polonia și Imperiul Otoman. Titlul capitolului descrie perfect vulnerabilitatea Moldovei, care se afla la intersecția unor interese geopolitice majore și, în acest context, autorul prezintă multiplele provocări politice și militare pe care le-a înfruntat Ștefan cel Mare în perioada de după 1485.

Colomeea

Capitolul începe cu descrierea bătăliei de la Colomeea (1485), un eveniment semnificativ pentru poziția Moldovei față de Regatul Poloniei. Această bătălie a reprezentat o înfruntare directă între trupele moldovenești și forțele poloneze, având un impact important asupra relațiilor dintre cele două state.

Autorul explorează motivațiile din spatele acestui conflict, accentuând faptul că Polonia, sub conducerea lui Ioan Albert, urmărea să își consolideze controlul asupra regiunilor de graniță și să își impună influența asupra Moldovei. Ștefan cel Mare, însă, a rezistat acestor încercări de dominare, iar bătălia de la Colomeea a fost un simbol al dorinței de independență a Moldovei față de marile puteri.

Descrierea detaliată a evenimentelor de la Colomeea evidențiază abilitățile tactice ale lui Ștefan cel Mare, care a reușit să își păstreze autonomia în fața unei puteri superioare din punct de vedere militar și numeric. Autorul subliniază, de asemenea, importanța diplomației după această bătălie, deoarece Ștefan a trebuit să mențină un echilibru fragil între Polonia și Imperiul Otoman.

Cruciada prințului Jan Olbracht

Această secțiune se concentrează pe încercările lui Ioan Albert (Jan Olbracht), regele Poloniei, de a organiza o cruciadă împotriva Imperiului Otoman, în speranța de a elibera Balcanii de sub dominația musulmană. Planurile lui Ioan Albert aveau ca scop și extinderea influenței poloneze asupra Moldovei și alte regiuni din estul Europei, prin intermediul unei campanii militare în numele creștinătății.

Autorul analizează ambițiile teritoriale ale lui Ioan Albert și modul în care acestea intrau în conflict cu interesele lui Ștefan cel Mare. În timp ce regele polonez își propunea o cruciadă glorioasă, scopul său real era consolidarea puterii Poloniei, în detrimentul statelor mai mici, precum Moldova. Ștefan cel Mare, înțelept și experimentat, a înțeles aceste planuri și a fost nevoit să acționeze cu prudență.

Cruciada lui Ioan Albert este descrisă ca un eșec, în principal datorită dificultăților logistice și a lipsei de sprijin din partea celorlalte puteri europene. Această secțiune scoate în evidență faptul că planurile grandioase ale regelui polonez s-au lovit de realitățile dure ale geopoliticii medievale, iar Ștefan a reușit să își păstreze poziția, deși se afla sub o presiune enormă.

Tâlharul Muha

Într-un episod mai puțin cunoscut al istoriei, autorul ne introduce în figura lui Muha, un lider local și tâlhar care a provocat serioase tulburări în regiunile de graniță dintre Polonia și Moldova. Această parte a capitolului explorează impactul banditismului și răzmerițelor asupra stabilității politice a Moldovei și asupra relațiilor dintre Moldova și Polonia.

Muha este portretizat ca un personaj carismatic, dar periculos, care a reușit să atragă numeroși susținători din rândul țăranilor nemulțumiți și să destabilizeze regiunile controlate de Polonia. Autorul explică cum acțiunile lui Muha au complicat și mai mult relațiile diplomatice dintre Ștefan cel Mare și Ioan Albert, iar Moldova s-a trezit prinsă în mijlocul acestor tulburări sociale și politice.

Descrierea evenimentelor legate de Muha aduce o dimensiune umană și socială în povestea mai largă a conflictelor politice și militare dintre Moldova și Polonia, oferind o imagine mai completă asupra provocărilor cu care se confrunta Ștefan cel Mare.

Levoca, congresul fraților Jagielloni

Această secțiune se concentrează pe congresul fraților Jagielloni de la Levoca, un eveniment diplomatic crucial pentru echilibrul puterilor din Europa de Est. Frații Jagielloni – Ioan Albert, Alexandru al Lituaniei și Vladislav al Boemiei și Ungariei – au încercat să coordoneze o politică comună împotriva otomanilor, dar și să își consolideze propriile poziții în fața rivalităților din regiune.

Autorul detaliază importanța acestui congres pentru Moldova, deoarece Ștefan cel Mare trebuia să navigheze cu grijă între alianțele și rivalitățile fraților Jagielloni. În timp ce Polonia, Ungaria și Lituania își urmau propriile agende, Moldova rămânea o țară vulnerabilă, dar cu o poziție strategică importantă.

Levoca este descrisă ca o întâlnire crucială pentru echilibrul puterii din regiune, iar autorul subliniază importanța acestei conferințe în contextul mai larg al eforturilor europene de a face față presiunii otomane. Ștefan cel Mare, deși nu era direct implicat în acest congres, a fost nevoit să își adapteze strategia diplomatică în funcție de rezultatele acestuia.

Spre un nou război

Capitolul se încheie cu descrierea tensiunilor crescânde dintre Moldova, Polonia și Imperiul Otoman, care se pregăteau pentru un nou conflict major. Ștefan cel Mare, deși obosit de războaiele anterioare, a fost nevoit să continue pregătirile militare și diplomația activă, pentru a-și apăra autonomia și a evita supunerea completă față de otomani.

Această secțiune subliniază faptul că Moldova era prinsă între două mari puteri, iar Ștefan trebuia să jongleze cu alianțele și să anticipeze mișcările polonezilor și otomanilor. Autorul evidențiază strategiile diplomatice ale lui Ștefan, care a căutat să mențină relații cordiale atât cu polonezii, cât și cu turcii, în timp ce își pregătea armata pentru un posibil nou conflict.

Capitolul „Un os între doi câini” oferă o perspectivă fascinantă asupra poziției fragile a Moldovei în contextul politicii europene din secolul al XV-lea. Autorul descrie cu atenție relațiile complicate dintre Moldova, Polonia și Imperiul Otoman, precum și rolul lui Ștefan cel Mare în menținerea autonomiei politice a țării sale.

Acest capitol prezintă Moldova ca o țară prinsă între interesele marilor puteri, dar care, sub conducerea abilă a lui Ștefan cel Mare, a reușit să își păstreze independența. Tactica lui Ștefan de a naviga între Polonia și Imperiul Otoman, folosindu-se de diplomație și strategii militare, este ilustrată în detaliu, oferind cititorului o imagine clară asupra provocărilor geopolitice ale vremii.

Capitolul reușește să pună în lumină complexitatea relațiilor politice și militare din Europa de Est și modul în care Ștefan cel Mare a reușit să supraviețuiască într-o perioadă de instabilitate continuă.


tags: