Capitolul V, intitulat „Cruciada regelui Jan Olbracht împotriva lui Ștefan cel Mare (1497)”, reprezintă unul dintre momentele cheie ale conflictului moldo-polon. În acest capitol, autorul explorează atât evenimentele premergătoare, cât și desfășurarea propriu-zisă a conflictului, subliniind modul în care Jan Olbracht și-a lansat o campanie militară împotriva Moldovei, cu scopul de a-l înfrânge pe Ștefan cel Mare.

Un tăvălug de foc peste Moldova

Prima secțiune a capitolului tratează în detaliu invazia poloneză condusă de Jan Olbracht. Campania este descrisă ca un „tăvălug de foc” care a distrus sate și orașe din Moldova, lăsând în urmă o populație devastată. Oastea polonă, formată din soldați bine echipați, a avut inițial un avans semnificativ în teritoriul moldovean. Totuși, Ștefan cel Mare, cunoscut pentru abilitățile sale tactice, a reușit să evite confruntările directe în faza inițială a campaniei, preferând să atace flancurile inamicului și să îl hărțuiască prin tactici de gherilă.

Acest război de uzură a fost extrem de eficient, forțând oastea polonă să lupte în condiții dificile, într-un teren necunoscut și ostil. Jan Olbracht s-a văzut treptat în fața unor pierderi semnificative, fără a obține vreun avantaj decisiv.

Asediul Sucevei

O parte centrală a capitolului este dedicată asediului Sucevei, capitala Moldovei, care a devenit un simbol al rezistenței moldovenești în fața invadatorilor poloni. Asediul este descris cu lux de amănunte, subliniindu-se rolul hotărâtor al fortificațiilor cetății și curajul oștenilor lui Ștefan cel Mare, care au reușit să reziste în fața unui inamic mult superior numeric.

Autorul pune în lumină faptul că, deși Suceava a fost supusă unui asediu prelungit, polonezii nu au reușit să o cucerească. Vremea rea, lipsa de provizii și atacurile moldovenilor asupra convoaielor de aprovizionare ale polonezilor au subminat grav eforturile lui Jan Olbracht. Această secțiune scoate în evidență rezistența eroică a moldovenilor, care, deși copleșiți de numărul polonezilor, au reușit să protejeze cetatea și să împiedice pătrunderea inamicului în interiorul acesteia.

Codrii Cosminului și Lențești

Un alt moment de referință din capitol este bătălia din Codrii Cosminului, unde oastea moldovenească a organizat o ambuscadă devastatoare împotriva polonezilor care se retrăgeau din Moldova. Această secțiune descrie în detaliu strategia lui Ștefan cel Mare, care a ales terenul împădurit al codrilor pentru a desfășura atacul, avantajând astfel oastea sa, mai mobilă și mai bine pregătită pentru luptele în astfel de condiții.

Ambuscada din Codrii Cosminului a fost un dezastru pentru polonezi, mulți dintre ei pierzându-și viața sau fiind capturați de moldoveni. Autorul scoate în evidență ingeniozitatea lui Ștefan, care a folosit tactici neconvenționale pentru a înfrunta o armată mai numeroasă și mai bine echipată. Această bătălie a reprezentat punctul culminant al campaniei și a fost considerată o victorie răsunătoare pentru Moldova, chiar dacă nu a pus capăt complet conflictului.

„Când Olbracht a domnit, șleahta a pierit!”

Această expresie, devenită proverbială, este analizată în detaliu de autor, subliniind consecințele dezastruoase ale campaniei lui Jan Olbracht pentru nobilimea polonă, cunoscută sub numele de șleahta. Eșecul campaniei a dus la pierderi masive de vieți omenești și la o scădere semnificativă a influenței șleahtei în politica internă a Poloniei.

În această secțiune, autorul analizează eroarea strategică a lui Jan Olbracht, care a subestimat rezistența moldovenilor și a supralicitat capacitatea oștilor sale de a înfrânge Moldova într-o singură campanie. Această subestimare s-a dovedit fatală pentru mulți dintre nobilii polonezi care au participat la campanie, iar autorul sugerează că această campanie a marcat o cotitură în relațiile moldo-polone, aducând o perioadă de pace forțată.

Triumful celor învinși

Capitolul se încheie cu o secțiune intitulată „Triumful celor învinși”, în care autorul reflectează asupra faptului că, deși Moldova a fost invadată și devastată, victoria lui Ștefan cel Mare a consolidat poziția sa în regiune și i-a permis să mențină Moldova independentă în fața Poloniei și Imperiului Otoman. Această secțiune subliniază faptul că, deși Moldova era o țară mică și relativ slabă din punct de vedere militar, abilitatea diplomatică și militară a lui Ștefan i-a permis să supraviețuiască în fața unor adversari mult mai puternici.

Capitolul „Cruciada regelui Jan Olbracht împotriva lui Ștefan cel Mare” oferă o perspectivă detaliată asupra unuia dintre cele mai dramatice episoade din istoria Moldovei. Autorul subliniază calitățile excepționale ale lui Ștefan cel Mare ca strateg și diplomat, evidențiind modul în care acesta a reușit să își protejeze țara în fața unei invazii de proporții. De asemenea, capitolul analizează consecințele dezastruoase ale campaniei pentru Polonia, marcând un moment de triumf pentru Moldova și o înfrângere umilitoare pentru Polonia, care a pierdut atât resurse, cât și influență în regiune.