Capitolul al șaselea, intitulat „Balanța puterii se înclină din nou”, oferă o perspectivă asupra evoluției relațiilor dintre Moldova și Imperiul Otoman în perioada imediat următoare bătăliilor importante dintre Ștefan cel Mare și forțele otomane. Autorul explorează contextul diplomatic și militar al acestor relații și modul în care Moldova a reușit să își păstreze autonomia relativă în fața presiunilor externe.

Ștefan cel Mare și turcii în sudul Poloniei (1498-1499)

Această secțiune detaliază campaniile militare ale lui Ștefan cel Mare împotriva triburilor tătare, care atacau Moldova și Polonia sub influența otomanilor. În contextul atacurilor repetate din partea tătarilor, Ștefan a fost nevoit să-și întărească fortificațiile și să adopte o strategie defensivă pentru a proteja teritoriile Moldovei. Autorul subliniază în mod special colaborarea dintre Moldova și Polonia, subliniind cum alianțele regionale au jucat un rol important în menținerea echilibrului puterii în Europa de Est.

Invaziile tătare au fost o provocare constantă pentru Moldova, dar, datorită alianței cu regele Poloniei, Ștefan a reușit să își consolideze apărarea și să reziste atacurilor. Autorul evidențiază rolul fortificațiilor și tacticilor de guerilă folosite de Ștefan pentru a proteja Moldova în fața unor inamici mult mai puternici.

Tratatul de la Cracovia-Hârlău sau pacea aducătoare de război

Una dintre secțiunile centrale ale capitolului este analiza Tratatului de la Cracovia-Hârlău, semnat între Ștefan cel Mare și Imperiul Otoman. Deși acest tratat a adus o perioadă de pace temporară, autorul argumentează că a fost de fapt o pace „aducătoare de război,” deoarece a stabilit doar un echilibru fragil între Moldova și otoman, menținând tensiunile latente.

Tratatul de la Hârlău a avut scopul de a asigura protecția Moldovei și de a recunoaște suzeranitatea otomană, însă fără a compromite complet independența Moldovei. Autorul subliniază faptul că acest tratat a fost mai mult o soluție de compromis și nu a rezolvat tensiunile fundamentale dintre Moldova și Imperiul Otoman.

Capitolul „Balanța puterii se înclină din nou” oferă o perspectivă asupra modului în care abilitățile diplomatice și militare ale lui Ștefan cel Mare au contribuit la menținerea independenței Moldovei, în ciuda presiunilor constante din partea otomanilor și a tătarilor. Tratatul de la Cracovia-Hârlău este un exemplu clar al diplomației abile a lui Ștefan, care a reușit să găsească o cale de mijloc între a-și păstra independența și a menține o relație de vasalitate față de Imperiul Otoman.


tags: